Acum 15 ani
pentru mine adolescenta este o perioada dificila a vieti.deoarece este foarte greu de a merge mai departe .dar trebuie sa ti dai seama k nu esty doar un copil mai mare ci trebuie sa fi stapan p tn .haideti sa privim sh partea buna a lucrurilor in adolescenta ity sunt mai multe lucruri permise cel putyn din punctul meu de vedre...asta este parerea mea...!!!
|  | ||||||||||
| | |||||||||||
| Cine sunt si cu ce se ocupa? Meseria de actor este de a juca sau de a interpreta diferite personaje în cadrul unei piese de teatru, la televiziune, radio sau în film. Acestia sunt, de obicei, specializati fie în teatru sau film, fie în teatrul de papusi. Care sunt îndatoririle postului? Obligatiile includ: sa studieze scenariul unei anumite piese de teatru, de radio, televiziune, serial de televiziune sau film (inclusiv, de exemplu, sa studieze scenarii de povestiri, scenete si filme de scurt metraj), sa interpreteze personajul - sa se consulte cu regizorul despre diferitele modalitati de interpretare - sa studieze rolul încredintat spre interpretare - sa participe la repetitii, seriale sau filme sub îndrumarea regizorului, sa adapteze uneori o parte sau parti din scenariul original - sa joace în spectacole de teatru pe scena - sa interpreteze în studiourile de radio si televiziune piese de teatru, scenete (se practica înregistrarea în studiouri sau în diferite alte medii pe durata câtorva luni) - sa apara în reclame si video-clipuri, inclusiv sa apara participe la repetitii cu regizorul - sa aiba aparitii în programele pentru copii, programe de divertisment, spectacole, competitii si diferite activitati sociale - sa dubleze (sa înregistreze o traducere) filmele straine si serialele - sa mânuiasca papusi si sa furnizeze voci în spectacolele cu papusi, inclusiv sa repete cu regizorul. Unde se desfasoara activitatea si în ce conditii? Munca se desfasoara atât pe scena, în studiouri, cât si în aer liber, adica pe strazi, în orase, în multe alte locuri. Se lucreaza uneori în conditii de vreme schimbatoare si, mai ales, la ore nefavorabile si perioade lungi departe de casa.
Ce instrumente / echipamente folosesc? Trebuie sa fi terminat o scoala sau facultate de teatru sau arta dramatica, sa aveti talent actoricesc, abilitati de miscare si vorbire, sa puteti intra în spiritul personajului, sa aveti o memorie buna, rabdare, putere de concentrare, capacitate de a improviza, maniere si prezenta cultivata, abilitate de a lucra în echipa. De ce aveti nevoie pentru a reusi? Succesul unei cariere de actor depinde de talent si abilitati. Puteti fi actor angajat la un teatru sau actor liber-profesionist care trebuie sa negocieze contracte pentru fiecare aparitie, sau se poate înscrie la o agentie, ori poate avea un impresar personal.
Actorul si regizorul Clint Eastwood a declarat ca rolul din pelicula Gran Torino este ultimul din cariera sa de actor, insa nu are de gand sa renunte la meseria de regizor.
Daca vrei sa afli mai multe si sa fii la curent cu ce au mai facut vedetele din lumea filmului, aboneaza-te la Newsletterul Cinema.acasa.ro |
YouTube - Beyoncé - Single Ladies (Put
Adda - Prietenie adevarata - Trilulilu Audio Muzica
A Ring On It)
Anda Adam - Sufletul Meu 2009 *Hit* - Trilulilu Audio Muzica
incercatile sigur o sa va placa
[CRISTIANO RONALDO preferatul meu].........Cristiano Ronaldo dos Santos Aveiro, (pron. AFI [kɾiʃ'tiɐnu ʁu'naɫdu]), (n. 5 februarie 1985 în Funchal, Madeira), cunoscut ca Cristiano Ronaldo, este un fotbalist portughez, care în prezent joacă pentru clubul englez Manchester United şi pentru echipa naţională de fotbal a Portugaliei...............~~~~~~~~~~~~................
..........................~~~~~~~~~~~~~~........................
........................~~~~~~~~~~~~.............................
..............~~~~~~~~~~~~................
Ronaldo s-a născut în Madeira, Portugalia, fiul Mariei Dolores dos Santos Aveiro şi al lui José Dinis Aveiro (1954 – Londra, 5 septembrie 2005). Are un frate mai mare, Hugo (n. 1975), precum şi două surori mai mari, Elma (n. 1974) şi Liliana Cátia (n. Madeira, 5 octombrie 1976). Liliana Cátia este o cântăreaţă cu numele de scenă „Ronalda” în Portugalia. Al doilea nume al lui Cristiano („Ronaldo”) este relativ rar în Portugalia. Părinţii l-au numit astfel în cinstea fostului preşedinte american Ronald Reagan[1]
""""""""""""~~~~~~~~~~~''''''''''''''''''''''''''''A început să se joace cu mingea de fotbal pe când avea trei ani,chiar visa sa ajunga la Manchester United, şi când a început şcoala, la şase ani, pasiunea lui pentru acest sport devenise evidentă. Echipa lui favorită era Benfica Lisabona, chiar dacă avea să ajungă la rivala Sporting. A jucat iniţial la o echipă de amatori, Andorinha, unde tatăl său se ocupa de echipament, pe când avea doar şase ani. În 1995, când Cristiano avea doar zece ani, era deja cunoscut în Portugalia. Cele mai bune echipe din Madeira, CS Maritimo şi CD Nacional, erau amândouă interesate de serviciile sale. Maritimo, echipa mai mare, a ratat o întâlnire crucială cu Rui Santos, managerul Andorinhei, astfel încât Ronaldo a semnat pentru Nacional. După o campanie care a avut drept rezultat câştigarea titlului, Ronaldo a participat la un trial de trei zile la Sporting Lisabona, care l-a achiziţionat pentru o sumă care nu a fost făcută publică. In 2009-2010 va avea de gand sa se transfere la Real Madrid
..........................~~~~~~~~~~~~~~........................
Ronaldo s-a alăturat jucătorilor de tineret ai lui Sporting, care se antrenau pe Alcochete, „fabrica de fotbal” a clubului, şi acolo a primit instrucţiuni valoroase. Sporting şi-a dat seama că Ronaldo avea nevoie de mai multă susţinere, şi au aranjat lucrurile pentru ca mama lui să i se alăture. A debutat pentru Sporting împotriva echipei Moreirense, marcând două goluri. A participat de asemenea în echipa sub 17 a Portugaliei la campionatul european de tineret.
Evoluţiile sale de la Campionatul UEFA sub 17 au atras atenţia oamenilor de fotbal din întreaga lume. A fost observat prima dată de fostul antrenor al lui Liverpool F.C., Gérard Houllier, pe când avea 16 ani. Cu toate acestea, Liverpool l-a refuzat, deoarece l-a considerat prea tânăr şi neexperimentat[2]. Dar Cristiano Ronaldo i-a atras atenţia lui Sir Alex Ferguson, în vara lui 2003, atunci când Sporting a învins-o pe Manchester United cu 3-1, cu ocazia inaugurării stadionului Alvalade XXI din Lisabona. Ronaldo şi-a demonstrat abilitatea de a juca pe ambele flancuri. După meci, jucătorii lui United au vorbit cu entuziasm despre talentul tânărului, afirmând că ar prefera să îl aibă în echipă, mai degrabă decât să fie nevoiţi să joace împotriva lui în viitor [2].
........................~~~~~~~~~~~~.............................
Ferguson a decis că îl doreşte pe tânăr în echipa sa, care avea nevoie de un mijlocaş de bandă dreaptă după plecarea lui David Beckham la Real Madrid; Ronaldo a fost achiziţionat pentru 12.24 milioane de lire sterline[3]. A debutat la Manchester United în minutul 60 al unui meci împotriva celor de la Bolton Wanderers F.C., disputat pe Old Trafford. United conducea cu 1-0, dar la numai câteva minute de la intrarea pe teren, Cristiano Ronaldo a obţinut un penalty, ratat însă de Ruud van Nistelrooy,(acesta a fost motivul scandalului care s-a incheiat prin plecarea olandezului). Cu toate acestea, meciul s-a terminat cu 4-0 în favoarea lui Manchester United. Ronaldo a primit numărul 7 când a sosit la Manchester, număr purtat de legende precum George Best, Eric Cantona sau David Beckham. Ronaldo ceruse iniţial numărul 28, purtat de el la Sporting, deoarece nu voia presiunea aşteptărilor legat de numărul 7[4]. A jucat cel mai mult ca aripă pentru Manchester United, şi poate evolua pe ambele flancuri. A jucat de asemenea pe centru, sau ca vârf
. 
{este singurul fotbalist care imi place.sh cum arata dar sh cum joaca}
FRANTA NOUA CAMPIOANA MONDIALA!FRANTA 24-19 CROATIA'''~~~Echipa care a batut Romania in primul meci de la mondialele de handbal, Franta a devenit azi campioana mondiala la baieti. In finala, Franta a batut cu 24 la 19 tara gazda, Croatia. La noi, nimic nou sub soare - la fete, Oltchim si Rulmentul continua sa faca legea.
totul despre handbal...
totul despre handbal...1 febroarie 2009Dupa deziluzia de la europeanul feminin din Macedonia din decembrie, cand Romania a terminat pe locul 5, a venit randul baietilor.
Randul baietilor a venit greu, pentru ca Romania se califica la un Campionat European sau Mondial dupa o seceta de 8 ani. Inregistram, asadar, un progres, insa este unul timid deocamdata. Haideti insa sa vedem ce anume s-a intamplat in ultimii douazeci de ani.
Romania este tripla campioana mondiala la handbal. Practic, o parte din conducerea Federatiei de handbal si majoritatea antrenorilor de la baieti si fete au facut parte din echipele care invingeau RDG sau URSS in finale de campionat mondial. Cristian Gatu (presedintele Federatiei), Stefan Birtalan, Radu Voina (ca sa-i pomenim doar pe cativa) sunt oameni cu tricouri de campion mondial in patrimoniu. Insa anii '80 au adus declinul celui mai titrat sport de echipa din Romania. Lipsa unor investitii in sali si dezinteresul tot mai acut al autoritatilor comuniste in decursul anilor '80 fata de sporturile de echipa au facut ca tinerii din anii '80 sa nu se mai apropie de acest sport. Asa se face ca ultima performanta a Romaniei la un campionat mondial s-a petrecut in 1991, cand Romania a terminat pe un loc 3, dupa ce a invins viitoarea campioana mondiala, Suedia lui Staffan Olsson, printr-un gol in ultima secunda a "magicianului" Maricel Voinea. La Campionatul European dsin 1992 a avut loc declinul iremediabil. Cu o echipa imbatranita, fara tineri care sa le ia locul celor "batrani" Romania a sperat pana in minutul 50 al meciului cu Franta. Conduceam cu 6 goluri, Frant6a a revenit incredibil, iar Jackson Richardson (da, e francez) a furat o minge portarului nostru si a marcat golul victoriei cu cateva secunde inainte de final. De aici, a urmat declinul.
Romania a pierdut toate barajele de calificare si, pentru ca ne scadea si coeficientul, am ajuns in cativa ani sa nici nu mai ajungem sa jucam meci decisiv pentru calificare. Iubitorii handbalului au trait in aceasta perioada doar visand la succesele "nationalei" de fete.
Cluburile de handbal au saracit tot mai mult (oare DNA-ul nu se gandeste sa ancheteze si transferurile din handbal?), multe sali au devenit practic sali de hockei din cauza infiltratiilor apei si din cauza frigului, iar copiii se indreptau mai degraba spre fotbal. In ciuda neajunsurilor, Romania a dat cativa handbalisti buni in aceasta perioada: au fost interii Eliodor Voica sau Robert Licu (ultimul inter dreapta roman cu o mana stanga de otel), a mai fost Ieremia Paraianu sau Adi Popovici. Toti acestia insa au ajuns sa joace la echipe mici din Europa, de unde era mai greu sa ajunga la "nationala".
Primele semne ale revenirii s-au produs prin investitiile aduse de cativa oameni dedicati handbalului. A fost mai intai Fibrex Savinesti, unde Petru Paleu a repatriat cativa oameni de nationala si a convins si cativa straini sa joace la Suceava. Au urmat cateva titluri si cateva participari in Liga Campionilor. Apoi, s-a terminat. Lipsa banilor, teama investitorului de a nu fi furat la nesfarsit de arbitri au inchis proiectul. Asa s-a ridicat Minaur Baia Mare. Cu Lascar Pana pe margine (artizanul castigarii Cupei IHF de minaur in anii '80), dar si cu cativa jucatori care au explodat pur si simplu (Sandu Iacob, Ieremia Paraianu, Apostu si altii), Minaur s-a batut la titlu si a dat jucatori buni nationalei. Insa a aparut iar problema banilor si Baia Mare, pentru a nu-stiu-cata-oara, a luat-o de la inceput.
Mare parte a jucatorilor de la Baia Mare au ajuns la Constanta. Cu un Consiliu Judetean si Local dispuse sa investeasca pe termen mediu si lung, cu un antrenor foarte bun si cu "ochi" la jucatori, Aihan Omer, HCM Constanta a luat 3 titluri consecutive si s-a batut cu granzii Europei in Liga Campionilor. Ba chiar Barcelona a plecat invinsa de la Constanta. Cu jucatori straini foarte buni, majoritatea sarbi, si cu cativa tineri romani foarte promitatori (Laurentiu Toma, Baiceanu) si cu un portar "nebun" (Rudi Stanescu), Constanta a impus ritmul in campionat. In tot acest timp, s-a ridicat Steaua, cu cei trei artizani au castigarii Cupei Challenge: Mazilu, Sania si Laufceag. Apare in ecuatia campionatului si Dinamo, cu "Pasarila" pe rolul de pivot (Cosma, pe numele sau real), dar si cu Lascar Pana si Ghionea, adusi la pachet de la Minaur Baia Mare. De 2 ani Resita se impune si ea in lupta pentru titlu, avandu-l pe Aihan Omer pe banca si Cupa Challenge in vitrina. Asadar, cateva trofee la nivel de club, o lupta pentru titlu devenita foarte interesanta si in care sunt implicate mai multe echipe si cativa jucatori tineri si de perspectiva: Laurentiu Toma, Alin Sania, Ionut Georgescu, Cristian Csepregy, Marian Cosma, Valentin Ghionea sau Rares Jurca, Romania porneste la un altfel de drum.
Nu exista in istoria sporturilor de echipa un precedent precum cel oferit de nationala masculina de handbal a Romaniei: in nici 20 de ani, Romania a ajuns de la statutul de favorita in lupta pentru podium la cel de outsider. Cu alte cuvinte, lumea se mira ca ne calificam la competitii. Si toate acestea intr-un interval atat de scurt. Insa traditia, interesul in crestere fata de handbal si aparitia unor jucatori si antrenori de clasa in campionatul intern sunt dovada ca revirimentul este aproape. Poate nu vom mai iesi campioni mondiali, insa vom reveni mult mai sus decat locul pe care ne situam acum. Poate incepem de acum, din luna ianuarie 2009.
Randul baietilor a venit greu, pentru ca Romania se califica la un Campionat European sau Mondial dupa o seceta de 8 ani. Inregistram, asadar, un progres, insa este unul timid deocamdata. Haideti insa sa vedem ce anume s-a intamplat in ultimii douazeci de ani.
Romania este tripla campioana mondiala la handbal. Practic, o parte din conducerea Federatiei de handbal si majoritatea antrenorilor de la baieti si fete au facut parte din echipele care invingeau RDG sau URSS in finale de campionat mondial. Cristian Gatu (presedintele Federatiei), Stefan Birtalan, Radu Voina (ca sa-i pomenim doar pe cativa) sunt oameni cu tricouri de campion mondial in patrimoniu. Insa anii '80 au adus declinul celui mai titrat sport de echipa din Romania. Lipsa unor investitii in sali si dezinteresul tot mai acut al autoritatilor comuniste in decursul anilor '80 fata de sporturile de echipa au facut ca tinerii din anii '80 sa nu se mai apropie de acest sport. Asa se face ca ultima performanta a Romaniei la un campionat mondial s-a petrecut in 1991, cand Romania a terminat pe un loc 3, dupa ce a invins viitoarea campioana mondiala, Suedia lui Staffan Olsson, printr-un gol in ultima secunda a "magicianului" Maricel Voinea. La Campionatul European dsin 1992 a avut loc declinul iremediabil. Cu o echipa imbatranita, fara tineri care sa le ia locul celor "batrani" Romania a sperat pana in minutul 50 al meciului cu Franta. Conduceam cu 6 goluri, Frant6a a revenit incredibil, iar Jackson Richardson (da, e francez) a furat o minge portarului nostru si a marcat golul victoriei cu cateva secunde inainte de final. De aici, a urmat declinul.
Romania a pierdut toate barajele de calificare si, pentru ca ne scadea si coeficientul, am ajuns in cativa ani sa nici nu mai ajungem sa jucam meci decisiv pentru calificare. Iubitorii handbalului au trait in aceasta perioada doar visand la succesele "nationalei" de fete.
Cluburile de handbal au saracit tot mai mult (oare DNA-ul nu se gandeste sa ancheteze si transferurile din handbal?), multe sali au devenit practic sali de hockei din cauza infiltratiilor apei si din cauza frigului, iar copiii se indreptau mai degraba spre fotbal. In ciuda neajunsurilor, Romania a dat cativa handbalisti buni in aceasta perioada: au fost interii Eliodor Voica sau Robert Licu (ultimul inter dreapta roman cu o mana stanga de otel), a mai fost Ieremia Paraianu sau Adi Popovici. Toti acestia insa au ajuns sa joace la echipe mici din Europa, de unde era mai greu sa ajunga la "nationala".
Primele semne ale revenirii s-au produs prin investitiile aduse de cativa oameni dedicati handbalului. A fost mai intai Fibrex Savinesti, unde Petru Paleu a repatriat cativa oameni de nationala si a convins si cativa straini sa joace la Suceava. Au urmat cateva titluri si cateva participari in Liga Campionilor. Apoi, s-a terminat. Lipsa banilor, teama investitorului de a nu fi furat la nesfarsit de arbitri au inchis proiectul. Asa s-a ridicat Minaur Baia Mare. Cu Lascar Pana pe margine (artizanul castigarii Cupei IHF de minaur in anii '80), dar si cu cativa jucatori care au explodat pur si simplu (Sandu Iacob, Ieremia Paraianu, Apostu si altii), Minaur s-a batut la titlu si a dat jucatori buni nationalei. Insa a aparut iar problema banilor si Baia Mare, pentru a nu-stiu-cata-oara, a luat-o de la inceput.
Mare parte a jucatorilor de la Baia Mare au ajuns la Constanta. Cu un Consiliu Judetean si Local dispuse sa investeasca pe termen mediu si lung, cu un antrenor foarte bun si cu "ochi" la jucatori, Aihan Omer, HCM Constanta a luat 3 titluri consecutive si s-a batut cu granzii Europei in Liga Campionilor. Ba chiar Barcelona a plecat invinsa de la Constanta. Cu jucatori straini foarte buni, majoritatea sarbi, si cu cativa tineri romani foarte promitatori (Laurentiu Toma, Baiceanu) si cu un portar "nebun" (Rudi Stanescu), Constanta a impus ritmul in campionat. In tot acest timp, s-a ridicat Steaua, cu cei trei artizani au castigarii Cupei Challenge: Mazilu, Sania si Laufceag. Apare in ecuatia campionatului si Dinamo, cu "Pasarila" pe rolul de pivot (Cosma, pe numele sau real), dar si cu Lascar Pana si Ghionea, adusi la pachet de la Minaur Baia Mare. De 2 ani Resita se impune si ea in lupta pentru titlu, avandu-l pe Aihan Omer pe banca si Cupa Challenge in vitrina. Asadar, cateva trofee la nivel de club, o lupta pentru titlu devenita foarte interesanta si in care sunt implicate mai multe echipe si cativa jucatori tineri si de perspectiva: Laurentiu Toma, Alin Sania, Ionut Georgescu, Cristian Csepregy, Marian Cosma, Valentin Ghionea sau Rares Jurca, Romania porneste la un altfel de drum.
Nu exista in istoria sporturilor de echipa un precedent precum cel oferit de nationala masculina de handbal a Romaniei: in nici 20 de ani, Romania a ajuns de la statutul de favorita in lupta pentru podium la cel de outsider. Cu alte cuvinte, lumea se mira ca ne calificam la competitii. Si toate acestea intr-un interval atat de scurt. Insa traditia, interesul in crestere fata de handbal si aparitia unor jucatori si antrenori de clasa in campionatul intern sunt dovada ca revirimentul este aproape. Poate nu vom mai iesi campioni mondiali, insa vom reveni mult mai sus decat locul pe care ne situam acum. Poate incepem de acum, din luna ianuarie 2009.
sper k stiti k yo st administratorul acestui blog .sh de aceea am s va prezint unele poze k mn sh va rog dak se poate s lasati sh comentarii dak se poate l mai molthe postarii........
Un gand� Un vis... O dorinta� Tristete� Bucurie� Fiecare dintre noi le simte, le traieste si doreste, la un moment dat, sa le impartaseasca. Vrem sa iubim, sa fim iubiti. Si totusi, parca exista ceva mai profund, ceva mai trainic, ceva ce ne da cu adevarat putere, ceva ce nu ne lasa sa ne descurajam, ceva ce ne da, pana la urma, aripi sa visam din nou. Sa fie acest lucru prietenia? Pentru fiecare dintre noi, prietenia inseamna ceva, fiecare ii da valente diferite. Si totusi, pentru cei mai multi, prietenia inseamna, de cele mai multe ori, TOTUL. Prietenia? Un cuvant ce greu poate fi explicat in cuvinte. Prietenia� exprimarea sincera si fara rezerve a gandurilor si simturilor tale in fata unei alte fapturi omenesti, sinceritate totala si dezinteresata in viata launtrica cea mai intima, ca o incercare de retraire in profunda simpatie a unei alte fiinte omenesti. Prietenia face sa nasca, hraneste si intretine cele mai frumoase sentimente de generozitate de care e capabila o inima omeneasca. Prietenie este cand persoana care ti-e alaturi accepta sa fie "acolo" pentru tine si la bine si la rau.
Prietenul adevarat e cel caruia ii place sa te vada: care este dispus sa-ti ierte slabiciunile si sa le ascunda de ochii altora, te trateaza cu menajamente cand esti absent, si cu franchete cand esti prezent. Prietenia adevarata si sincera presupune ca cineva sa ia parte la soarta celuilalt cu caldura, in mod curat obiectiv si fara nici un interes, si aceasta presupune o identificare desavarsita intre cei doi prieteni. Prietenia presupune cel putin doua suflete. O prietenie adevarata trece de interesul material. Prietenul este acela care gandeste pentru tine ca pentru el insusi si care este capabil sa te ajute sa intelegi ca uneori gresesti pentru ca prietenul care esti tu sa se schimbe. O prietenie adevarata este un cerc. Un cerc in care cei doi prieteni se ajuta in viata... sa se rostogoleasca. Cand esti singur, fara prieteni nu poti decat sa mergi...ca barca pe uscat...
Fara sa ne dam seama, de multe ori uitam ca langa noi exista o persoana careia am putea sa-i impartasim gandurile noastre, o persoana dispusa sa se bucure alaturi de noi sau sa ne consoleze atunci cand suntem tristi. De asemenea, de multe ori uitam ca si noi, la randul nostru, reprezentam pentru cineva acelasi lucru. Uitam ca avem prieteni, uitam ca suntem prieteni. Ne cufundam in propriile ganduri� Si totusi� Atunci cand ne reamintim ca nu suntem singuri, problemelor ce pareau de nerezolvat li se contureaza o rezolvare, sentimentelor ce pareau sufocante li se gaseste alinare pentru simplul fapt ca ne dam seama ca avem pe cineva langa noi. Cineva spunea ca prietenii reperezinta �a doua familie�, familie in care dragostea este neconditionata, bucuriile se impartasesc, iar necazurile se injumatatesc intre prieteni pentru a putea fi suportate mai usor. Una din cele mai mari bucurii ale acestei vieti este prietenia si una din bucuriile prieteniei este de a avea cui incredinta o taina. Prietenia este poate faptul esential al vietii.
Un gand impartasit� un vis implinit� o dorinta traita� tristete alinata� speranta�Prietenia.
Nane - Prietenie adevarata - Trilulilu Audio Muzica
Dâmboviţa este un râu care curge în România, fiind artera hidrogafică principală a municipiului Bucureşti. Rîul îşi are izvorul în Munţii Făgăraş la confluenţa a două braţe: Boarcăşu şi Valea Vladului. Trece prin Bucureşti şi se varsă în râul Argeş în apropiere de Budeşti, Judeţul Călăraşi.
Râul Dâmboviţa străbate următoarele unităţi de relief: Carpaţii Meridionali, formând limita dintre grupa Bucegi (la Est) şi grupa Făgăraş (la Vest; Subcarpaţii, formând limita dintre Subcarpaţii de curbură (la Est) şi Subcarpaţii Getici (la Vest); Câmpia Română.
RAUL DAMBOVITA Râul străbate municipiul Bucureşti pe o distanţă de aproximativ 22 de km, parcurgând oraşul de la nord-vest la sud-est. Deşi este principala sursă de apă în alimentarea Bucureştiului, râul a ridicat de-a lungul timpului diverse probleme, datorită fenomenolor hidrologice rezultate din traversarea oraşului: inundaţii, înmlăştiniri. Ca urmare a acestor fenomene, cursul râului a suferit o serie de amenajări, în prezent întregul său curs fiind canalizat.
La trecerea prin municipiul Bucureşti, râul a fost barat pentru a forma Lacul Morii. În aval de acest lac, cursul râului a fost canalizat pe toată porţiunea de albie care străbate capitala. În aval de 
Bucureşti, Dâmboviţa are ca afluent râul Colentina.CHELIE DAMBOVITEI 
La doar 150 km de Bucuresti, in tinuturile Muscelului, Dambovita a sapat chei de o neasemuita frumusete.
Traseul incepe in localitatea Podul Dambovitei, asezata intr-o uriasa depresiune de origine carstica. Datorita peisajului splendid si climatului placut, localitatea a devenit un loc mult cautat de turisti.
Absenta cabanelor si a hotelurilor este compensata de ospitalitatea localnicilor. Gospodariile rasfirate prin relieful variat al depresiunii sunt construite in cel mai pur stil romanesc, specific regiunilor de munte. In punctul cel mai inalt al soselei Campulung-Brasov, pe Muntele Posada, se afla o portiune din vechiul drum roman, acoperit si astazi cu dalele de piatra bruta de acum doua milenii. Locul e strajuit de o cruce de piatra, inscrisa cu litere chirilice.
Podul Dambovitei se afla la rascrucea unui important complex de chei sapate in calcar de raurile Dambovita si Dambovicioara. Pornind din centrul localitatii, un drum forestier urmareste Dambovita in amonte, spre izvoare, si strabate cheile de la Plaiul Mare (Cheile Mari ale Dambovitei), oprindu-se, dupa 40 de km, pe barajul de la Pecineagu. Un altul urca pe Dambovicioara si, dupa ce trece pe langa cunoscuta pestera a Dambovicioarei, se opreste la cabana Brusturet, sub creasta Pietrei Craiului.
Traseul pe care vi-l propun astazi nu urmeaza nici un drum asfaltat sau forestier, ci merge chiar pe firul Dambovitei, cale de 5 km, pana in orasul Rucar. Poteca porneste de la podul care traverseaza raul si serpuieste cateva sute de metri printre fanete cu flori si adaposturi ale localnicilor, pana la primul cot al apei. Aici va trebui sa traversezi Dambovita pentru prima data. In continuare, vei face asta de zeci de ori, asa ca trebuie sa lasi codeala la o parte si sa intri in apa. De aici, incepe aventura. Apa e destul de repede, insa nu foarte adanca - in general, pana la genunchi. Dupa cateva traversari, vedem pe partea stanga diaclaza (o crapatura uriasa in stanca) prin care se varsa paraul Cheia in Dambovita. Inaintarea se face alternand malurile.
Raul este marginit de pereti enormi de piatra, iar soarele generos de vara incalzeste cheile adanci numai la miezul-zilei. Insule de nisip, pe care cresc brusturi enormi, pigmenteaza din loc in loc albia raului. Cam la jumatatea distantei dintre Podul Dambovitei si Rucar, peretii cheilor devin tot mai apropiati si intunecosi. Ajungem in portiunea cea mai interesanta, dar si cea mai periculoasa. Plutaritul salbatic, care s-a practicat timp de zeci de ani pe Dambovita, a adancit in acest loc stramt albia raului. Aici, apa poate atinge nivelul braului unui om de inaltime medie. Portiunea nu este lunga, dar ii poate demoraliza pe turistii mai putin amatori de "sport extrem". Pe perete, cam la 4 m inaltime, se vad traversele metalice ale fostului podet care insotea peretele pe mai multe sute de metri. De aici, vechii plutasi se foloseau de tapine pentru a indeparta bustenii care blocau calea plutelor. La plutarit s-a renuntat din 1962, iar podul suspendat din chei a suferit deteriorari majore. Dupa 2 km, albia se largeste mult, la confluenta cu un alt rau, Ghimbavul. Acesta are chei la fel de spectaculoase: in amonte, dupa doua ore de urcus, ajungi in poiana La Fierarie, aflata sub Curmatura Ghimbavului si poti gasi cazare la cabanutele nou construite.
Daca iti continui drumul pe Dambovita, dupa doua ore ajungi la Rucar. Raul mai are de strabatut inca un defileu inalt, stramt si cotit, cu apa repede si ne obliga la inca 10-15 traversari. Din peretii enormi de calcar curg izvoare sclipitoare si reci, iar pe "prispele" lor insorite cresc clopotei, garofite si chiar flori de colt. Dupa ore de lupta cu apa si vegetatia (pe alocuri luxurianta), zarim primele case din Rucar, unde aventura noastra pe Dambovita ia sfarsit.
este serialul meu prefrat...
Iubire cu chip rebel
- Marichuy este asemenea unui înger, care în ciuda dificultăţilor şi răutăţilor celor din jur, nu-şi pierde frumuseţea, inocenţa şi bunătatea.
Marichuy este o fata orfana care traieste pe unde apuca si isi cauta parintiii sau pe cineva care sa o iubeasca numai pe ea. Este plina de viata, merge pe bicicleta desculta si nu are o educatie aleasa, insa are un suflet mare. Ajuta copiii de la un orfelinat cum stie ea mai bine, furand de la bogati mancare, un fel de Robin Hood modern. Prinsa furand, ajunge sub protectia psihologului Juan Miguel San Roman de care ajunge sa se indragosteasca intr-un final si cu care se va si casatori. Ajunge printr-o intamplare sa locuiasca in casa parintilor ei, nestiind cine sunt pentru ca o alta fata cu care a crescut in orfelinat, "sora" ei, se da drept fata lor.
Marichuy are un secret care i-a marcat viata si asa destul de zbuciumata. A fost fortata de un un baiat sa se culce cu el, ceea ce o face sa fie destul de reticienta in materie de barbati, asta pana il intalneste pe Juan Miguel. Juan Miguel o face sa isi dezvaluie si partea aceasta a vietii, realizand ca el este cel care a abuzat-o. Atunci Juan Miguel se hotaraste sa se casatoreasca cu Marichuy, sperand ca ea il va ierta cand va afla tot adevarul si ca vor trai me
reu impreuna.
Maite Perroni are de jucat cateva scene dificile in telenovela `Iubire cu chip rebel` (Cuidado con el Angel ), in care interpreteaza personajul Marichuy, conform esmas.com.
Una dintre cele mai complicate este aceea in care Marichuy, aflata pe punctul de a naste, este implicata intr-un accident auto, pe malul unui rau.
Pentru aceasta scena din telenovela `Iubire cu chip rebel` (Cuidado con el angel) va fi nevoie de o cisterna de apa, de o macara, de trunchi de copaci, de utilaje si de multi tehnicieni.
`Sunt scvente cu ploaie, cu inundatii provocate de raul care se revarsa, vor fi scene care ridica tensiunea si te tin in suspans, nestiind ce urmeaza sa se intample si unde se va naste copilul`, a povestit Maite Perroni.
Membra formatiei Rbd a marturisit si ca a fost nevoita sa se ingrase un pic pentru ca sarcina lui Marichuy sa para cat mai reala.
Referitor la zvonurile conform carora ar avea o relatie cu actorul William Levy, cel care joaca in `Iubire cu chip rebel` (Cuidado con el angel) rolul lui Juan Miguel, Maite Perroni a spus ca acestea sunt false.
